Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie? Sau „Cum somnul Guvernului Boc naşte mutaţii lingvistice“

Ca cetaţean al României şi senator de Cluj nu pot să trec nepăsător peste un eveniment care face parte dintr-un scenariu diabolic adaptat, chipurile, mai nou, cerinţelor Uniunii Europene care ne vrea bilingvi sau chiar trilingvi, multilingvi… Aşa cum pentru preşedintele României – Constituţia noastră a devenit un fel de “carte de bucate” în care găseşti reţete prefabricate pentru fiecare acţiune antinaţională, la umbra Legii fundamentale, stâlcite, biata de ea de nişte “analfabeţi” în materie de legi, aşa şi directivele Uniunii Europene, au devenit calul de bătaie perfect pentru naţionaliştii maghiari care, în fiecare an mai scormonesc ei câte ceva pentru a demonstra fie că un “pui de autonomie a Ţiuntului Secuiesc nu ar fi deloc un lucru rău”, Consiliul Europei aşteptând doar un semn pentru a da o directivă în acest sens, fie că oficializarea limbii maghiare ar fi cel mai natural lucru din lume, alături de decretarea ca zi nelucrătoare pentru maghiari, fireşte, a zilei de 15 martie. Chiar şi consilierul prezidenţial, domnul Peter Eckstein Kovacs crede că modelul catalan sau cel scoţian sunt modele europene demne de urmat şi pot fi “un bun exemplu de convieţuire între majoritate şi o minoritate consistentă”. Dacă aceste “panseuri” ale domniei sale pot fi trecute cu vederea, nu acelaşi lucru aş putea afirma despre condamnarea sintagmei de “stat naţional unitar” care “se încăpăţânează” să “sfideze” sentimentele patriotice şi orgoliul rotunjit binişor de gulaş ale etniei maghiare. Kovacs ar vedea “mai modern” şi mai “potrivit” modelul francez care a renunţat de pe vremea lui Napoleon să mai agaţe cuvintul “naţional” în definirea statului. Ce vorbeşti domnule? Constituţia noastră ar putea să se schimbe, primim, poate chiar e nevoie de modificări esenţiale, dar la lucrurile de substanţă nici Napoleon, nici alţii, cum ar fi finlandezii citaţi de dumneavoastră cu modelul lor sudez, nu au ce ne învăţa. Statul naţional rămâne naţional.

Unii dintre dumneavoastră aţi fost senatori şi în legislaturile anterioare. Şi nu cred că nu vă amintiţi ce discuţii aprinse şi ce proteste de stradă au suscitat intenţiile UDMR de a amplasa, în anul 2003, în centrul Aradului, Statuia Ungariei Mari, apreciată pe atunci de liderii UDMR drept “unul din cele mai frumoase simboluri ale noastre”. Atât de vehemenţi erau unii vorbitori, etnici maghiari, în Parlament, încât afirmau că “cine îi va împiedica să instaleze statuia legitimează dictatura”. Vă amintiţi desigur şi zbaterea lor înainte de modificarea Constituţiei din 2003 de a scoate aceeaşi sintagmă incriminată şi astăzi, legată de “statul roman naţional unitar”, vă amintiţi, cred, mai ales că impresia de deja-vu e consacrată, de flexibilitatea tip Papuşa Matrioşca a UDMR de a găsi resurse inepuizabile de a se afla mereu undeva, “apendicular”, lângă partidul aflat la guvernare, oricare ar fi acesta, de a-i specula slăbiciunile şi de a “forţa baricada” pentru a legaliza visul lor dintotdeauna- autonomia Ţinutului Secuiesc, limba oficială – maghiara, deşi Constituţia prevede cât se poate de clar, la articolul 13 că” În România, limba oficială este limba română”, utilizarea limbilor minorităţilor naţionale în Justiţie şi în afara cadrului folosirii unor translatori fiind consacrată prin articolul 128, alin (2) şi (3).

Să revenim însă la manifestările de amploare care au avut loc vineri, la Sfântu Gheorghe – judeţul Covasna, organizate de Consiliul Naţional Secuiesc şi de Partidul Civic Maghiar şi în urmatoarele zile la Târgu-Mureş, Miercurea-Ciuc şi Cluj, unde pancarte a peste 400 de membri a noua organizaţii ale tinerilor maghiari afirmau că “Ţinutul Secuiesc nu-i România”. Chiar dacă primarul Clujului a luat atitudine faţă de asemenea manifestări extremiste, ne întrebăm, firesc, ce mai urmează? Manifestări tip Ku-Klux-Klan cu făclii aprinse şi bâte sau ce alte dovezi de iubire interetnică ni se mai pregătesc? În ce ţară din lume se trece cu vederea tulburarea liniştii publice cu asemenea tip de manifestări care sfidează orice sentiment al securităţii naţionale? Unde sunteţi domnule Boc şi ce măsuri intenţionaţi să luaţi, oficial, pentru ca să împiedicaţi repetarea anuală a unor asemenea acte de vandalism civic? Unde sunteţi domnule ministru de Interne, Vasile Blaga şi cum aţi înţeles să răspundeţi apelului disperat al arhiepiscopului Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan, care v-a cerut să asiguraţi eficient protecţia românilor minoritari în zona secuiască? Cum au permis oficalităţile din oraşul Miercurea-Ciuc să fie înălţat steagul secuiesc pe clădirea Palatului Administrativ din oraş?

La toate aceste întrebări vor trebui să răspundă cei care se fac vinovaţi de aţâţarea sentimentelor naţionaliste în această zonă a ţării şi susţin, cu această ocazie, solicitarea imperativă a IPS Ioan Selejean, liderul spiritual al românilor din regiune de a se înfiinţa o comisie parlamentară care să analizeze situaţia creată în urma acestor manifestări.