Măsurile de austeritate, calea sigură către dezastru!

Am ales acest nume al declaraţiei mele de astăzi, inspirat fiind de un articol cu acelaşi titlu, formulat recent de laureatul Premiului Nobel pentru Economie, din anul 2002, economistul american Joseph Stiglitz. Personalitatea domnului Stiglitz este cunoscută şi în calitate de fost preşedinte al Băncii Mondiale şi de consilier economic al preşedintelui american Bill Clinton, care la sfârşitul celui de-al doilea mandat a lăsat o economie americană foarte solidă.

Acest specialist ne avertizează că « Europa se îndreaptă spre un dezastru dacă insistă pe măsurile de austeritate ». Citind acest articol, ne întrebam ce economişti or fi consultat domnii Băsescu-Boc de au devenit campionii europeni ai austerităţii pe seama românilor. Nu punem la socoteală economiştii de serviciu ai puterii. Or fi însă economiştii care, sponsorizând Academia Română, au devenit academicieni; ori fi aceiaşi economişti care au stat la căpătâilul tuturor falimentelor răsunătoare şi a dezastrelor economice româneşti şi care, în ciuda acesetei triste realităţi, au fost cei mai medaliaţi economişti români! Au ajuns aceştia, împreună cu « sinistrul cuplu » – ca să folosesc un alt clişeu postrevoluţionar – cei mai aprigi europeni ai dezastrului şi care, potrivit aceluiaşi celebru Stiglitz, pun în pericol însuşi proiectul Uniunii Europene » !?

« Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se va îndrepta spre un dezastru. Ştim, după Marea Depresiune din anii 1930, că aşa ceva NU SE FACE « ! Spune acest economist.

Dacă acesta este avertismentul, iată care sunt şi remediile recomandate. « Europa are nevoie de SOLIDARITATE, nu de austeritate, care duce la creşterea şomajului şi la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul din state este în dificultate, TOATE celelalte se simt implicate. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Viabilitatea proiectului european este ameninţat, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate ».

Tot lipsa de solidaritate şi asmuţirea, pe rând, a unor părţi din societatea civilă şi cea poiltică împotriva altora, orchestrate şi stimulate de sinistrul cuplu, ameninţă proiectul: România democratică şi europeană. Proiect, de care milioane de români şi-au legat speranţele în ultimul deceniu.

Să nu ne amăgim ! Europenii au înţeles ceva din avertismentele şi recomandările laureatului Nobel şi au creat un fond de solidaritate şi de intervenţie, în caz de necesitate, de 750 de miliarde de Euro.

Lumea inteligentă este atentă şi preia lucrurile bune. Numai guvernanţii României o ţin întruna cu « NU şi NU ». Ne-a spus recent acest lucru un alt renumit demnitar, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, domnul Strauss Kahn. Cu aceasta am atins o nouă culme a politicii antisociale a unui cuplu politico-administrativ canceros – aceea ca poporul român să fie apărat tocmai de Fondul Monetar Internaţional de incompetenţa, abuzul de putere şi nesimţirea propriilor guvernanţi.

Guvernanţii vor să anestezieze lumea cu ideea că, prin tăierea salariilor bugetarilor, a pensiilor şi ajutoarelor sociale au ales, dintre mai multe rele, răul cel mai mic.

Noi credem, dimpotrivă, că este cea mai proastă din toate soluţiile posibile. Este răul cel mai mare pentru că afectează direct şi grav hrana şi sănătatea a peste 80% dintre cetăţenii României. În plus este cea mai proastă soluţie şi pentru că banii cu salariile mici şi cu pensiile sunt „cei mai buni” bani din punctul de vedere a economiei reale şi al finanţelor publice: ei intră imediat, în luna următoare primirii lor, în circuitul economic şi finananciar. Cu aceşti bani se plătesc taxe, impozite, contribuţii de tot felul, se plătesc alimente, medicamente, energie, abonamente şi alte utilităţi. Aceştia sunt bani buni pentru că nu se ţin la ciorap, nu se duc în conturi ascunse în străinătate!

Guvernul loveşte direct în proprii salariaţi dar cel mai mult au de suferit salariaţii din întreprinderile private! Patronii acestora au sesizat pericolul noii politici catastrofale a cuplului Băsescu – Boc şi, profitând şi de conjunctură, deja au început să cheme salariaţii şi sindicatele la negociere. Ce credeţi că le propun acestora? Îi pun să aleagă: ori pleacă în şomaj, ori acceptă să muncească mai mult, dar pe 50% din salariul de până acum! Patronii, împreună cu guvernanţii care îi sabotează neplătindu-le datoriile, ştiu bine că oamenii nu au unde se duce, pentru că nu sunt în stare să creeze locuri de muncă. Guvernul promite să disponibilizaze alte 70 de mii de salariaţi şi să-i trimită în şomaj.

Dar şomajul este doar prima treaptă a sărăciei, pentru că, după ce se parcurge periada în care se primeşte indemnizaţia de şomai, în jur de 3-400 de lei / după ce va fi tăiată cu 15%, oamenilor nu le mai rămân alte şanse decât cerşetoria, furatul şi tâlhăria.

Iată unde ne duc un preşedinte, un Guvern şi un Partid care spun într-una că fac ceea ce trebuie! Sărăcie, corupţie, violenţă.

Noi chemăm românii spre un alt mod de a face politică: la solidaritate, la respectul demnităţii umane, al legii şi statului social de drept, o politică a dialogului social, a muncii serioase, răbdătoare şi a recursului la competenţă şi profesionalism.

Senator PSD

Alexandru Cordoş

1. 

   Maria says:

   1 iunie 2010 at 17:47

   Din pacate, asa este.Dar ce ne putem astepta de la niste oameni incompetenti care detin intreaga putere in aceasta atat de lovita tara si democratie prost inteleasa? Sigur masuri de austeritate in situatii de criza trebuie luate, dar nu asa.Ele trebuiesc coroborate cu masuri economice de stimulare a economiei, de creare de locuri de munca si mai ales avem nevoie de multa solidaritate si ajutorare a claselor defavorizate.Dar, din nou, acest guvern si-a demonstrat incompetenta.Nu degeaba Boc si acelasi guvernul din nov.2009 a fost demis prin solidaritatea parlamentara, dar din nou acest orgolios Basescu sfidand poporul l-a instaurat la guvernare.
   Ce pacat insa ca acum nu mai exista acea solidaritate parlamentara!
   Iata ca si cei de la UDMR cat si acei independenti daca au obtinut parte la ciolan nu le mai pasa de poporul care i-au ales…