Proiectul legii pensiilor – o compilaţie nereuşită, neoportună şi inutilă

Dezbatem azi cel mai important proiect de lege din întreaga legislatură 2008 – 2012. Un proiect care are efecte imediate dar şi pe termen îndelungat.

Reamintesc faptul că actuala lege în vigoare în domeniul pensiilor de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000, venea la 10 ani de la revoluţia din decembrie 1989. Aceasta avea menirea de a adapta situaţia pensionarilor la noile realităţi socio-economice, în special de a aduce puterea de cumpărare a pensiei mai aproape de evoluţia preţurilor şi a veniturilor de natură salarială. Se ştie că în primii 10 ani postdecembrişti se crease un decalaj cât o prăpastie între pensii şi salarii. Tocmai de aceea s-a căutat şi s-a legiferat un model de calcul care să coreleze pensiile cu salariile şi care echivala cu o schimbare radicală în domeniu, faţă de legea anterioară (Legea nr. 3/1977). Modul de calculare a pensiei, împreună cu alte modificări, printre care, creşterea vârstei standard de pensionare, urmau să asigure o perspectivă de evoluţie previzibilă şi de sustenabilitate a bugetului de pensii pentru câteva decenii.

În cei 10 ani care au trecut de la adoptarea Legii 19/2000 s-au adus sute de modificări şi completări prin care a fost îmbunătăţită şi era de aşteptat ca acestora să li se dea o coerenţă mai atentă,iar legea astfel modificată, să fie republicată. În loc de aceasta, Guvernul Boc a venit, chipurile, cu un proiect nou (!), al cărui cuprins este, în proporţie de peste 95%, textul actualei Legi 19/2000 şi 4% textul Legii nr. 226/2006 privind grupele de muncă, dar, care, după părerea mea, este mult mai prost decât ceea ce avem în prezent ca reglementare în materia pensiei. În trufia sa politică, Guvernul vrea să se laude cu o lege nouă, copiată după cea veche, aşa cum legea unitară a salarizării nu a făcut decât să copie legile vechi, să micşoreze salariile bugetarilor şi să-i înghesuie pe toţi într-un text incoerent şi inaplicabil. Proiectului de lege a pensiilor publice i s-a dat alt titlu numai pentru că legea interzice ca denumirea unui proiect de act normativ să fie aceeaşi cu al unei legi în vigoare şi să dea aparenţa de ceva nou creat. A rezultat în fapt o compilaţie nereuşită, inoportună şi neaplicabilă.

Cele câteva modificări aduse Legii 19/2000 de noul proiect sunt total inacceptabile; vor declanşa un nesfârşit scandal al recalculării pensiilor în plată, sute de mii de procese în tribunalele româneşti şi europene.Vom demonstra aceasta în evaluarea care urmează.

1. Lipsa motivaţiei reale şi a oricărei fundamentări

Noul proiect este o improvizaţie, nu o lege fundamentată. El ar trebui să aibă la bază nişte studii ştiinţifice şi de impact social economic. În acest sens nu a fost consultat nici un grup de experţi sau institut de cercetare în domeniu, care să facă o diagnoză şi să sugereze variante de soluţionare. Spre deosebire de acesta, proiectul din anul 2000 se baza pe o serie de studii interne şi cu asistenţă internaţională. Menţionez că fundamentarea proiectelor legislative constituie o obligaţie impusă de lege iniţiatorului, ea nu este o chestiune facultativă. Legea nr 24/2000 privind tehnica legislativă precizează necesitatea şi obligativitatea evaluării preliminare a noilor reglementări, care presupune identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.

În acest context nu este de mirare că toţi specialiştii independenţi, cercetărorii ştiinţifici cu expertiză în domeniu, profesorii specializaţi în dreptul asigurărilor sociale, reprezentanţii societăţii civile neanexaţi actualei puteri, au adus critici aspre acestei improvizaţii legislative. Astfel, reprezentanţii puterii judecătoreşti nu s-au sfiit să arate că acest proiect nu este decât o ficţiune sau o fantomă legislativă. Dar nu trebuie să fii expert pentru a vedea lipsa de fundamentare a legii. Este clar ca bună ziua că prin aplicarea noului mecanism de calculare a pensiei se rupe legătura dintre salarii şi pensii şi se va crea din nou o prăpastie între acestea, exact aşa cum se petreceau lucrurile cu indexările dinainte de anul 2000. Lipsa de raţiune a iniţiatorului se vede din faptul că împinge sistemul să repete o greşeală cunoscută şi evaluată ca atare. Impactul social general al adoptării unei asemenea improvizaţii legislative va fi o adâncire a sărăciei în care se vor zbate milioane de pensionari. Apoi ce rost are cheltuirea banilor bugetului de pensii pentru recalcularea pensiilor în plată, cele de invaliditate şi cele din legile speciale!

2. Un prioect contradictoriu şi bizar

Textul legii este nu numai nefundamentat, dar vine în contradicţie cu întregul cadru legislativ realizat, cu asistenţă europeană, în ultimii 10 ani, aruncând la coş statutele profesionale a nu mai puţin de opt categorii de slujitori ai naţiunii, ale căror servicii au o importanţă fundamentală în buna funcţionare a instituţiilor statului de drept democratic. Este înlocuit principiul juridic diferenţiat al pensiilor de serviciu în slujba statului cu o uniformizare mecanică şi o omogenizare bizară. Deviza Uniunii Europene este: Unitate în Diversitate. În ţările europene, judecătorii, procurorii, diplomaţii, cadrele militare şi funcţionarii publici au statute reglementate distinct, care reflectă diversitatea situaţiilor concrete. Dată fiind existenţa diferenţelor dintre diferitele categorii de asiguraţi, sub aspectul regimului juridic de pensionare se impune un tratament juridic diferit la situaţii diferite. Legea trebuie aşezată în conformitate cu realitatea socială, nu cu prejudecăţi şi dogme. Noul proiect ne propune o lege neeuropeană în spiritul şi litera sa. Prin ignorarea constrângerilor statutare, a obligaţiilor şi interdicţiilor, a condiţiilor reale – caracterizate prin concreteţe şi diversitate – la care trebuie să se conformeze unele categorii de personal. În privinţa pensiilor militare se încalcă o tradiţie de peste 100 de ani. Trebuie reţinut că toate aceste statute speciale şi legile conexe lor au o dimensiune internaţională, aşa cum sunt statutul şi legea pensiilor diplomaţilor, o dimensiune euroatlantică, aşa cum sunt statutele şi legea pensiilor militarilor, o dimensiune europeană, aşa cum sunt statutul şi legea pensiilor magistraţilor.

3. Un proiect de lege vădit neconstituţional

Proiectul sistemului unitar de pensii publice este vădit neconstituţional, fiind elaborat în dispreţul Constituţiei şi al jurisprudenţei naţionale şi comunitare. Caracterul evident anticonstituţional al legii poate fi identificat în multe din prevederile sale, aşa cum sunt retroactivitatea calculării şi diminuării pensiei aflate în plată, imprevizibilitatea reglementărilor. Potrivit principiilor de drept noua lege nu poate afecta cuantumul pensiilor în plată întrucât este vorba de un drept stabilit prin lege şi care este un drept câştigat.

4. Un proiect incoerent

Proiectul de lege este lipsit de coerenţă internă, având multe prevederi care se contrazic între ele. Cele mai supărătoare contradicţii se constată între principiile proclamate la început şi o serie de prevederi din corpul legii. O lege poate reglementa excepţiile de la unele prevederi ale sale dar atunci nu mai stipulează că se bazează pe principii cu valoare universală. Iată doar câteva exemple de contradicţii interne: obligativitatea de a participa la sistemul public de pensii dă dreptul de a beneficia de pensie corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor, dar persoanele care au contribuit sub 15-20 ani nu vor avea nici un beneficiu, pentru că stagiul minim de cotizare creşte către 20 de ani. Vor fi persoane asigurate obligatoriu, care au fost nevoite să contribuie jumătate din viaţa lor activă şi ocupată, însă nu se aleg cu nimic. Unii sunt obligaţi să contribuie şi primesc pensii, alţii sunt obligaţi să contribuie şi nu primesc! În acest fel se încalcă şi principiul unicităţii care spune că se aplică aceleaşi norme pentru toţi participanţii la sistem. Legea nu instituie norme unitare nici sub alt aspect: din contribuţia asiguraţilor tineri o contribuţie de 2,5%- 6% merge la fondurile de pensii administrate privat, în final, aceştia nu mai contribuie decât cu 4,5% la pensiile publice pe când ceilalţi contribuie cu 10,5%. Fondul de pensii publice se va diminua din ce în ce mai mult, pe măsură ce contribuţiile din ce în ce mai mari şi din ce în ce a mai multor asiguraţi vor fi transferate către pensiile administrate privat. În acest context ne întrebăm ce pensii publice vor mai putea fi plătite peste 10 – 20 de ani din nişte contribuţii de 4,5%? Expunerea de motive nu suflă nici o vorbă la acest subiect, deşi iniţiatorul îşi declară preocuparea pentru sustenabilitatea fondului de pensii publice la acel orizont.

5. Caracterul antisocial al unei încropeli legislative

Trebuind să răspundă la întrebarea privind impactul social al proiectului, iniţiatorul ne dă, în Expunerea de Motive, o mostră de superficialitate, afirmând doar că: proiectul de act normativ se adresează tuturor persoanelor din România,… Am arătat că dacă nu ai contribuit 15-20 de ani nu beneficiezi de pensie publică. Proiectul legii pensiilor publice este o încropeală legislativă nu numai pentru că se realizează prin combinarea unor legi în vigoare cu reglementări noi nefundamentate şi neconstituţionale, ci şi pentru că face dintr-o lege socială cum este cea a pensiilor, bazată pe solidaritatea dintre generaţii, o lege, aşa-zis contributivă, (principiu valabil pentru pensiile private), imprimându-i un caracter profund antisocial. Astfel, tânăra generaţie este încurajată, în detrimentul celei vârstnice, să-şi transfere principala contribuţie la fondul de pensii administrate privat, până la 6% dintr-un maxim de 10,5%, transformând pensionarii în cerşetori de la bugetul de stat.

Actuala coaliţie de la putere (PDL, UDMR, Minorităţi şi Independenţi-în căutare de protecţie a puterii, Guvernul Boc şi Preşedintele Băsescu) s-a specializat în practica retrogradă şi respingătoare a guvernării pe baza unor noi specimene ale luptei de clasă. Exemple: stârnirea elevilor împotriva profesorilor, a pensionarilor sistemului public împotriva pensionarilor neintegraţi în sistem, a salariaţilor din mediul privat împotriva celor de la stat, a celor cu salarii mici împotriva celor cu salarii mai mari, a tinerilor împotriva vârstnicilor, a unor magistraţi de la baza organizării judecătoreşti împotriva celor de la vârful ierarhiei, a salariaţilor împotriva propriilor sindicate, dar mai cu seamă a camarilei şi profitorilor acestei puteri, luaţi drept românii, împotriva poporului şi multe altele. Categoriile de asiguraţi cu statute speciale, aşa cum sunt militarii, poliţiştii, jandarmii, ofiţerii serviciilor de siguranţă, funcţionarii publici din penitenciare, magistraţii, personalul din judecătorii şi tribunale, diplomaţii, piloţii din aviaţie, parlamentarii şi funcţionarii publici parlamentari sunt arătaţi cu degetul, nu fac parte dintre românii Guvernului Boc, ci sunt supuşi invidiei din partea celor cu salariile şi pensiile cele mai mici. Cu această invidie şi luptă între diferite categorii de cetăţeni doreşte PDL-ul să-şi asigure susţinerea politică şi electorală?

6. Desconsiderarea opiniei specialiştilor, a reprezentanţilor diferitelor categorii sociale, a societăţii civile în materia supusă reglementării

Deşi la proiectul legii pensiilor publice s-au primit observaţii, scrisori, memorii, propuneri de amendamente, au fost audiate zeci de delegaţi ai pensionarilor, patronatelor, sindicatelor, cetăţenilor, reprezentanţi ai puterii judecătoreşti, ai diplomaţilor, militarilor, funcţionarilor publici, s-au consumat mii de ore cu dezbateri şi audieri la casele de pensii, la Ministerul Muncii, la Guvern, la grupurile parlamentare şi la comisiile parlamentare – ceea ce arată marele interes pentru o astfel de lege – toate acestea nu au avut nici un ecou la reprezentanţii puterii actuale care şi-a menţinut intact proiectul iniţial. Cele câteva amendamente admise la Comisia pentru Muncă de la Senat sunt de formă nu de fond şi ele au trecut de comisie pentru că nu în toate momentele dezbaterii puterea avea majoritatea, exceptie facand majorarea punctului de pensie de la 39,9% la 45% din salariul mediu brut. Reprezentanţii puterii au mimat dialogul social, au mimat consultarea şi informarea specialiştilor şi a cetăţenilor pentru că absolut nimic din criticile extrem de dure şi propunerile lor de modificare, într-o anumită măsură îndreptăţite, nu se regăseşte în proiectul de lege. Multe amendamente dintre cele de fond se regăsesc însă pe anexa celor respinse. Majoritatea acestora au ca autori parlamentari PSD şi PNL care nu le-au putut impune datorită blocajului celor de la guvernare. Iniţiatorul, în faţa avalanşei de critici şi propuneri de amendare, a procedat ca şi cum ar fi avut o sarcină scrisă, obligatorie, fără nici o posibilitate de a se abate de la textul iniţial. Un proiect de lege a pensiilor pe care să-l arate românilor sau altora (FMI) şi cărora să il bage pe gât doar aşa cum a fost încropit.

Se poate vedea şi din experienţa dezbaterilor asupra acestui proiect că discuţiile cu actualii reprezentanţi ai puterii nu sunt decât o pierdere de timp: aparent te ascultă, te consultă dar fără nici o finalitate. Iată o transparenţă, o dezbatere public-legislativă cu un efect zero.

Partidul Social Democrat are cu totul o altă politică publică, un alt proiect de dezvoltare economico-socială, de creştere a salariilor şi a pensiilor, de respectare a statutelor profesionale, de solidaritate socială cu toţi cei aflaţi în suferinţă şi nu va vota o lege copiată după legislaţia în vigoare, cu un titlu schimbat şi cu oarecare modificări ce aduc mari deservicii cetăţenilor încă în viaţă.