Reformă, ieşire din criză sau brambureală guvernamentală?

La sfârşitul săptămânii trecute, Preşedintele României anunţa – intempestiv şi cu un aer de personaj triumfalist-malefic – o suită de măsuri, apreciate ca draconice chiar şi de către observatori străini. E drept că trăim în ţara lui Dracula, dar ne obişnuisem cu ideea că apucăturile vampirice ţineau de o legendă din trecut şi că nu este vorba despre o crudă realitate la care suntem somaţi să ne supunem în prezent.

Noul Program de guvernare livrat Executivului, mai exact băgat pe gât Guvernului Boc, FMI, bugetarilor, pensionarilor, şomerilor şi altor oameni în dificultate cronică, est un program care cere victime, sânge şi morţi. Ni s-a spus că statul s-a îngrăşat: Este adevărat că oamenii din fruntea statului s-au îngrăşat. Uitaţi-vă la gâtul şi la fălcile lor. Vedeţi-i cum arătau acum 6 sau doi ani când au venit la putere şi ce fălci vampirice au astăzi.

M-am tot întrebat în aceste zile ce se întâmplă! A renunţat Emil Boc la programul de guvernare cu care a fost investit de Parlament în urma votului din alegeri? Îl reinvesteşte Preşedintele cu un alt program – făcut unde? de cine? când? S-a spus că în acest fel nu mai avem guvern, dar, cu această reinvestire nu mai avem nici Parlament! După cum se precipită lucrurile, se implementează deja proiectul de revizuire a Constituţiei prin care toată putere în stat emană de la un singur om.

Ca senator de Cluj şi concitadin cu domnul Boc am, în plus faţă de dumneavoastră, o jenă ardelenească: nu am crezut că un fiu de ardeleni – oameni mândri şi demni cum îi ştim, va deveni un premier de plastilină şi instrumentul de tortură mânuit într-un stil odios împotriva semenilor săi.

Tot săptămâna trecută am avansat consistent în plenul Senatului României în parcurgerea prevederilor legii pensiilor publice. Noi dorim să adoptăm un proiect de lege îmbunătăţit pentru ca, prin amendamentele propuse, să apărăm drepturile la o viaţă demnă pensionarilor din prezent şi celor din viitor. Dar indicaţiile preşedintelui ne-au băgat într-o stare de stupoare. În timp ce Parlamentul are în dezbatere un proiect de lege al Guvernului, în timp ce la Ministerul Muncii se lucrează la măsurile de aplicare a legii salarizării unitare, vine Preşedintele şi ne spune peste capul tuturor instituţiilor responsabile: „Lăsaţi asta şi apucaţi-vă de sarcinile pe care vi le dau eu! Halal democraţie!

În loc de conlucrare între puteri şi instituţii, trăim în lumi paralele. În timp ce credem că analizăm proiecte lucrate, întoarse pe toate părţile, de specialiştii guvernamentali şi ministeriali, ne trezim că, dimpotrivă, miniştrii şi experţii aud la televizor ce trebuie să susţină în faţa puterii legislative. Dacă Preşedintele a fost în stare în câteva clipe de inspiraţie să elaboreze, cu cifre şi procente, un program de guvernare, atunci are dreptate să spună că nu ne trebuie nici miniştri, nici specialişti, nici Legislativ. Cea mai facilă metodă de guvernare este să bagi mâna în buzunarele celor mulţi şi săraci, dar, dacă este fără bătaie de cap, este o metodă hoţească, generatoare de corupţie. De fapt, prin ceea ce ni s-a propus, s-a recurs la o variantă de ocrotire a corupţiei legată direct de puterea actuală.

Pun din nou întrebarea – ce facem? Mergem mai departe cu proiectul Legii pensiilor sau aşteptăm noi recomandări? Vom aplica legea sau indicaţiile cotroceniste? De exemplu, în cazul pensiilor militarilor, întâi le reducem cu 15% şi apoi le aplicăm viitoarea lege prin care le vom reduce cu între 19 şi 69% sau invers! În oricare din situaţii, ce-i mai rămâne militarului rezervist, în afară de uniforma ponosită cu care a participat cu inima plină de patriotism la ultima paradă militară?! Spun paradă şi nu panaramă militară. Poate în această problemă, ministrul Oprea ne mai dă o declaraţie cu jurământul de rigoare.

Desigur, noi, social – democraţii români vom apăra în continuare drepturile oamenilor, câştigate cu mari sacrificii. Nu vom accepta niciodată ca povara întregii crize să fie aruncată în răspunderea celor mai nevinovaţi şi mai săraci dintre cetăţenii noştri. Considerăm absolut inacceptabil războiul perfid declanşat între cetăţenii care lucrează în economia privatizată şi cei care lucrează în slujba statului.

Sunt curios ce vor face şi colegii noşti de la putere. Vor vota proiectele de lege ale guvernului dumnealor sau pe cele ale preşedintelui ţării? Vor avea un punct de vedere propriu sau vor băga capul în nisip? Vor da iar vina pe cei din trecut, pe FMI, care a venit cu altă variantă, cel puţin mai justă pentru că nu presupunea reducerea pensiilor.

Am atins o nouă culme, un nou paradox, acela ca FMI să ne apere pensionarii de rapacitatea unor guvernanţi incapabili şi corupţi.

O asemenea brambureală legislativ-guvernamentală nu am mai trăit şi nu-mi imaginam că vom trăi. Ce-i mai rău – este că toată incompetenţa, haosul şi corupţia sunt suportate şi plătite, pe nedrept, total injust şi antiuman, de o populaţie sărăcită, de bugetari de la care aşteptăm servicii de calitate şi a căror singură vină este aceea că au votat pe baza unor minciuni şi avantaje de doi bani.

Sunt convins că programul şi politicile ticluite în chiliile de la Cotroceni şi date pe mâna unui guvern fără autoritate, lipsit de o minimă demnitate şi competenţă nu pot avea decât un final dezastros pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării noastre. Oamenii încep să se gândească şi să se pregătească de o cale de a scăpa cât mai repede cu putinţă de sub această putere obtuză, pentru a da un nou curs, unul pozitiv, vieţii în ţară, pentru a putea spera la un trai mai bun, într-o vreme de pace şi normalitate, la o economie mai eficientă şi un stat mai respectat. Un stat inteligent condus şi slujit de specialişti, de funcţionari publici cu un moral nepătat şi dedicaţi unui serviciu de calitate.